Douăzeci și una de limbi, un singur catalog
Lanțul scrie fiecare preparat o dată. Fiecare hotel de sub el îl moștenește și își pune propriul preț: 46 de zloți la Varșovia, 42 la Cracovia, o singură rețetă.
Meniul în limba pe care oaspetele dumneavoastră o vorbește cu adevărat.
Oaspetele scanează codul din camera lui și citește tot meniul în limba lui — ce conține fiecare preparat, ce i se poate scoate și ce alergeni poartă. Comandă de pe același ecran, iar comanda ajunge la recepția dumneavoastră în aceeași clipă.
Vedeți un meniu liveAlergeni care urmează rețeta
Cei paisprezece alergeni din regulamentul european ies din ingredientele preparatului, niciodată dintr-o căsuță bifată. Cine marchează laptele află că żurek se poate servi fără el, fiindcă smântâna se scoate, și că pierogi nu, fiindcă brânza rămâne.
S-a terminat la opt
O apăsare scoate somonul, iar cu el pleacă fiecare preparat care stă pe el. Fără nicio retipărire.
Comanda ajunge la recepție
Intră cât oaspetele se uită încă la ecran, împreună cu ce a schimbat, scris negru pe alb. Bucătăria primește același bon pe hârtie, în limba casei.
De ce are nevoie un hotel și nu are un sistem de restaurant
O comandă poartă un număr de cameră, iar debitul ajunge pe folio-ul acelei camere. Bonul de bucătărie se tipărește în limba casei, în orice limbă ar fi comandat oaspetele. Micul dejun se închide la unsprezece singur, iar barul rămâne deschis după miezul nopții. Aceste amănunte decid dacă un sistem se potrivește unui hotel, și de la ele a pornit proiectul.
Ce nu face încă
Aici încă nu se plătește cu cardul sau cu Apple Pay: o comandă trecută pe nota camerei este o promisiune, iar hotelul o închide pe folio sau la ușă — banii nu trec niciodată prin noi. Dintre sistemele hoteliere este conectat astăzi Apaleo; oricare altul este muncă pe care o facem pentru un furnizor anume, la cerere. Iar importul meniului citește textul pe care îl lipiți, nu fotografia mapei tipărite.